Chemarea nocturna.
" Noaptea a ocupat peisajul. Strazile candva gri sunt picurate de lumina stalpilor, ce sustin pe coloana lor de piatra becul. Becul ce ilumineaza. Luna pe jumatate pierduta in nori lumineaza vag, precum un bec gata sa isi stinga suflarea. Nici cainii maidanezi nu mai au multe de spus, si se strang lasand strazile goale. E prea frig pentru latrat si urinat din colt in colt. Strada ramane goala, asteptand. Catifelata dar taioasa, o ubra apare in cap de strada. Persoana merge repede si ferm, de parca ar fi cunoscut prea bine strada. Bineinteles ca o cunoaste. Aici sta EL. Ajunsa sub lumina, umbra prinde contur. E o femeie. Pardesiul ei inchis la culoare nu ii acopera picoarele. Acele picioare, parca scurse din esenta frumosetii, ce iti intorc ochii fara sa vrei. Se opreste sub bec. Scoate telefonul din poseta si il opreste. Scotoceste zgomotos cautand tabachera. "E pe birou!", spuse ea, producand sunet pe strada goala. Cateva injuraturi pe sub buze si isi