Blogul Magic

   " Noaptea a ocupat peisajul. Strazile candva gri sunt picurate de lumina stalpilor, ce sustin pe coloana lor de piatra becul. Becul ce ilumineaza. Luna pe jumatate pierduta in nori lumineaza vag, precum un bec gata sa isi stinga suflarea. Nici cainii maidanezi nu mai au multe de spus, si se strang lasand strazile goale. E prea frig pentru latrat si urinat din colt in colt. Strada ramane goala, asteptand. Catifelata dar taioasa, o ubra apare in cap de strada. Persoana merge repede si ferm, de parca ar fi cunoscut prea bine strada. Bineinteles ca o cunoaste. Aici sta EL. Ajunsa sub lumina, umbra prinde contur. E o femeie. Pardesiul ei inchis la culoare nu ii acopera picoarele. Acele picioare, parca scurse din esenta frumosetii, ce iti intorc ochii fara sa vrei. Se opreste sub bec. Scoate telefonul din poseta si il opreste. Scotoceste zgomotos cautand tabachera. "E pe birou!", spuse ea, producand sunet pe strada goala. Cateva injuraturi pe sub buze si isi

   "Sfarsit. Totul are un sfarsit. Spre exemplu, oamenii au sfarsit, banii au sfarsit, sexul are sfarsit, chiar si lumea, candva, o sa aiba un sfarsit. Pana si lucrurile care crezi ca o sa tina o vesnicie or sa dispara in timp. Chiar si lucrurile bune dispar. Culmea e ca, desii stii ca or sa se termine, niciodata nu te avertizezi. Niciodata nu realizezi ce se intampla, doar lasi timpul sa treaca. Poate ca asta ne face sa le pretuim mai mult. Poate, in asta consta frumusetea unui lucru. E atunci cand intri in lumea aceea din care nu vrei sa iesi. Simti ca acolo e bine, si la altceva nu te mai gandesti. Exact ca un drog, numai ca mult mai periculos. Asta ar fi, oarecum, sfarsitul. Multi ii spun in diferite feluri. Unii il numesc "maturizare", altii dau vina pe plictiseala, ba multi invoca nepotrivirea de caracter. De la caz la caz, el difera.        Se spune ca sunt momente definitorii in viata fiecarui om. Niste momente aparte, o insirare de lucruri, intam

"   Oameni. Mase de oameni. Necunoscuti, prieteni, rude, amici, toti sunt oameni. Oare ei se pierd in ganduri? Oare ei se pierd cu orele in niste ideii absurde, incercand sa se descopere? Oare ei isi fac griji atunci cand vorbesc cu persoana din interiorul lor? Nu stiu cum e pentru ei, dar mie mi se pare dificil. Si ma roade. Pe zice trece, cate o intrebare neraspunsa face crater in mine, libera sa sape in adancul imaginatiei mele. Oare sunt nebun daca vorbesc cu mine si pun totul intr-o natura prea filozofica? Pana la urma, viata nu e asa de grea pentru unii. Ei pur si simplu o traiesc. Par atat de linistiti. Oare ei se intreaba ce inseamna cu adevarat cuvantul "Om"? Pana la urma, noi ce naiba suntem? Ce m-a apucat, nu stiu, dar de la o perioada gandesc asa. Asa de ciudat, incat nici nu cred ca meritam numele de "Om". Pana la urma, ne-am redus la niste bestii, care se imperecheaza si atat. Pana la urma, asta am fost, nu? Nu de asta suntem aici? L-