Blogul Magic

"Sub cupola cerească brăzdată de Venus și Marte de stele formând concavități cu lumini ce te poartă departe erupții solare insesizabile ochiului brut mă aflu eu. Lipsit de podoaba facială dorită simulez răzvrătirea prin vânt las părul să se ghideze alunec prin cuget și gând port zâmbet de calm și stare de spaimă căci spațiul mă îmbracă precum o haină. Născut sub zodia focului nu am încredere în pietre și astre așa că mi-am pierdut timpul degeaba m-am holbat ca prostul în Gange văzând reflecția lui Saturn am așteptat potopuri de spasme dar nimic și încă aștept Scpliri de atomi transparenți vâlturând vâltoarea răcoroasă prin aerul inodor și ticsit pururi prezent mereu lipsit de masă îmi îndreaptă gândirea către cosmos ca o minte purtată pe un șantier fără cască O perioadă bună de timp încă mai întrebam dacă mai contează încercam să fac conexiuni între starea mea de expansiune și însăși procesul de metafază lăsând răcoarea să cuprindă spațiul

A treia zi dupa Hristos Eram fărâma de spaţiu şi piatră Încă erodat de boala lui Eros Aveam ca muză o fată Ce puteai citi în ai ei ochi Potenţial de iubire divină Însă conform dogmelor locului Era lepădată de credinţa creştină Mânat de chemarea credinţei Mi-am arătat iataganul spre cer Omorând in numele căinţei Sub steag de lună, stea şi mister Căci unul sub Soare mi-e zeul Oricine nu îl acceptă moare O să mă lupt până nu o să suflu Prin moarte văd doar o scăpare. Ultimii cinci ani din viaţă I-am petrecut lângă zidul plângerii Alimentat de foamea cunoaşterii Inhibat de hiba constrângerii Cerşind hrană spirituală Pentru stomacul plin de nimic Am sfârşit sfârşind într-o gară Asemenea unui bloc imens de granit Sculptat în simple forme Reprezentând doar azi şi mâine Căci trecutul am fost Dar a lui forma nu-mi prinde prea bine. Am încercat ca să îmi explic Atingând cu degetul marea Insă algele se strâng doar la ţărm Şi liberă şi goală e mereu zarea Dar am să mă indrept iar Către oraşul nepu

"Oameni Și oameni Și lumea de carton Învăluie tot În uitare Când lasă din mine când pierde tine Și-adună din toți Doar urale Ne-nvăluie negrul Ne gudură cerul Cu cânturi Și dansuri Tribale Slăvit fie clerul Mărit fii tu Soare Prin lacrimi Cerșim îndurare Mai prinde-mă iară Aruncă-mi iar jugul Să vreau Și să fiu Surogat Nu-mi pasă de oameni Sunt liber cât vreau În spațiu închis Dar păzit Nu vreau libertate Mă sperie golul Din gânduri Și lut Fac cortină."

Anturaj Motor pentru atelaj pentru androizi nebuni fără jenă sau deranj ce au prins și începutul și-or să guste și trecutul și-or să lase lume-ntragă să se taie prin sepuku prinzând repede la oameni învățându-i cu ardoare cum să-și facă toți aripe și să zboare către Soare să atingă epicentrul prin iubirea cea divină că din departarea lui pare doar o mandarină cu coji dense dar amare căci visau doar la felii Zemoase, măgulitoare ce copii(i). Dar au murit. Și stătea primul android posibil contemplând la Dumnezeu asudând sudoare asiduu privind cum creeaza lumea desparțind munte de mare fară noțiunea "zi" Că-ncă nu crease Soare privea spre singurătate ca bufnița prin zăpada din poziția sa lotus scrijelind cu a lui spadă prin carcasele rămase ale reciclatei lumi fantasme și indicații pentru viitori străbuni ce-or s-apară și să crească pe tărâmului neputinței și-or să inventeze focul și analele credinței cum făcură înainte cei ce au trăit

"Nu vezi că cerul ne desparte?" spuneai noaptea pe răcoare când din abisul albastru despărțeam munte de mare lăsând nisipul să curgă în clepsidra neputinței doborând pe noi pilonii templului ce îl clădisem din imperiul ce cazuse când veniră fariseii să întrebe unde-i cartea unde-i lumea, unde-s zeii iară noi uimiți la dânșii cum priveam ca prin busolă lăsând steaua să ne cadă provocând aureolă provocând freamăt și groază printre triburile noastre care fugăreau jidani folosind arme din oase ca să dobor leii dar tu mi-ai tăiat parul. Și mi-ai scos ochii.

   Nu aveam o seara chiar buna. Dupa 3 zile de nesomn si cinci doze de cofeina sintetizata, simteam nevoia de ceva mai tare. Mereu am avut o slabiciune pentru alcool, dar nici de stimulente nu ma feresc. Apartamentul meu dezordonat simtea nevoia sa plec. Petrecusem deja 2 zile inchis aici. Biroul din cadrul Departamentului era mult prea galagios. Plus ca, cine stie de ce derbedei sedati sau cu creierele prajite din cauza implanturilor trebuia sa mai am grija . Niciodata nu am iubit implaturile, amplificand greata pentru Departament. Simteam nevoie de liniste. Masa de lucru din apartamentul meu era plina de holo-poze si nenumarate indicii ce ma duceau la capul caracatitei: Jonax „The Who” Bronson. Numai ca el nu e de gasit. Cazul asta ma omoara. Au trecut mai bine de 8 luni, si totul a revenit la zero. Bazaitul aparaturilor si lipsa oricarui lichid imi ofera inca un motiv sa iau o gura de aer. ...    Mereu am iubit sa ma pierd pe strazile astea. Mereu e la fel. Nici nu

Îți bătea Luna în ochi iubito dar Luna e ascunsă acum departe sub nori pe calea ingustă ce o zburdam cândva şi tu şi eu şi ei cântand de iubire zburând către zei Ce bine că eşti tu dar trist că sîntem noi să facem cumva să împarţim în doi vara chemarea ei oricum ne minte ştii bine cu patimi şi jocuri de cuvinte cu mreje parfuri dintre cele mai fine cu focul ce ard din noi şi din tine. Mă-nchin la Lună la pietre şi muze Mă-cnhin la idoli la fete berleuze ce zboară prin vise în sunet de şoapte sunet de iele simboluri în noapte. Nu esti printre ele dar o să fii a nu-ştiu-câta oară ca restul fetelor din nopţile de vară.

Ma atrage Luna Cu cerul albastru inchis Cu nouri pictati Si pusi cu dichis Ca vesnic tablou Ce lumineaza calea Prin plina noapte Ca sa-mi urmez chemarea. Prin drumul de piatra Brazdat de mici umbre Ma uit printre stele Fior ma cuprinde Si simt cum imi curge Viata prin gene Iar ganduri apar Sub forma de iele. Vad demoni si astre Ce sumplu imi zambesc Se baga-ntre nori Ba rad, ba chicotesc Dar noaptea e lunga Si imi repet intruna Ca poate-s nebun Dar ma atrage Luna.

Stai Mai stai doar câteva momente să ți se scurgă în număr fără pereche ceva raze de Lună în plete. Ești așa frumoasă sub Luna arabă mi-aș pune și capul sub spadă și bardă mi-aș vinde turbanul mi-aș da jos a mea barbă ca să devii suavă. Doar lasă-mă să te sărut pe coapse să scoți un sunet mut să simți prin corp fior în oase și să zâmbești cu ochii închiși. Îți sunt stele-n păr o boltă te-n conjoară sînt mut mirosul de ienupăr mă cheamă să te deschid văzând in tine o comoară. Noaptea e lungă cadâna mea și doar cerul ne știe notând un rând că ne iubim din când in când fară să vrem pe o hartie.

De aș avea mâini Mi-aș smulge aripi din spate din coloană și din coaste să le las să atârne ușor aritmic fără ca eu să zbor. Încă un rând de coarne să-mi crească iar ondulate și groase precum unui țap murdar Bătrân blănos jegos și hilar să zgârii asflatul de sub mine și să il las murdar. Mă ridic visez cel putin de două ori pă zi de când eram mic dar tu idee mă rozi Mă macini mă faci nimic din omul ce ma văd ajung un zdrelit Agnostic că incă nu mi-am știut credința aș crede in ceva Sînt mult prea mic nu am putință fără vointă mă strecor prin oameni zeu din nimic rege pârlit virgin prins in vid sunt eu. Dau cu pietre de frica altor pietre ce vin fară să știu fară să vreau în plin le savurez Zâmbesc mă plâng și după refulez Folosind scuze ieftine blafez. Mă scurg pe străzi la propiu și la figurat las rădăcinile omului viu să cadă și să ma simt impăcat că o să vărs din mine o rocadă de culoare și rahat.