Blogul Magic

Timp rășină de copac absurd ce ai murit în spațiul surd și m-ai lăsat uimit zâmbind dar brut. Nu înțeleg nu pot nu neg nu te găsesc măcar concret în orizont fără să vreau te aștept. Treci cum ai trecut și ieri că azi ești mut timp urât nu te ințeleg nu pot doar mă târăsc olog prin tine. Treci peste noi și spune că nu treci că o să mai ramai pe candelabre reci și să ne păcălești din nou și să ne imbătrânești lăsând imprimat pe un tablou "Timp".

Ninge afară ca în luna lui Mai Și plouă cu fulgi de zăpadă Lăsând pe nisipul încins O gheață murdară Acoperind scoici Cu urme de rouă Scoțând din ele melci Ce vor depune ouă. Pe cerul cu soare Ascuns printre nori Trec ciori călătoare Și viezuri vioi Ce pleacă spre țări calde Cu vreme mai bună Unde nu ninge Nu plouă Și nu e furtună. Lăsăm elefanții să plece Și porcii să zboare cu spor Și mâțe Și oale Și capre Ca să ne cânte în cor Lovind occipitalul Doar cu puterea minții Simțind în cap amarul Invocând păgân toți sfinții Lovind în metal Cu dinții. Ca licuricii nopții Pe bloc vom sta și noi Vom face ca poeții Zburând nebuni și goi Iar de nu vom prinde aripi Până ajungem jos Vom săruta asfaltul Blajin și maiestuos Lăsând ale noastre buze Să mișune murdar Lăsând ai nostri creieri Să zacă pe trotuar.

O taci Si lasa cerul ca sa cada Sa vad si Luna Pentru intaia data Sa ma cheme la tine Si sa imi scalde fata. Mai zi din nou Mai spune inca o data Cum te feresti Dar te dezvalui toata Printre povesti Goala si moarta. Tu simti si noapte Eu vad si Luna Si taci cu zile Gandesti intruna De ce nu-mi zici? Ma lasi aici Si imi tot spui Ca pleci. Pleaca cu mine Fugi de tine.

Ochi ca luna Sclipiri de margaritar Si de mi-ai arata calea Ti-as da noaptea in dar Dar ma parasesti Ma plimbi catre Soare Si ma aduci la apus Ma lasi pe picioare Ca sa-ti devin supus Patat de culoare Marcat intre pietre Si fara pudoare Prind un inceput Ca ce urasti te doare Si te simti un mut. Pam-pam.

Fata a fiordului Cu privire de gheata Si parul albastru Fluturand in ceata Te vad cum vii Din zi in dimineata Mergand pe ponton Spre marea de gheata. Pamantul sub tine E un platou festiv De gheata si iubire Si ma comport naiv Ca-ti vad doar in privire Citesc fara sa simt O urma de traire Si-un suflet in adanc. Danseaza catre mine Invarte-te in cercuri Si prinde-ma in aer Femeie printre scorburi Iesita din eter Asculta-mi si chemarea Cuprinsa intre auri Cat inca-i rece marea.

Tristetea e alba alba si goala te roade in interior te lasa p-afara doar o bucata o vita de rasa lasa din tine doar o carcasa o urma din ceea ce ai fost privesti in gol prezentul anost natang mototol nu vezi nimic nu simti ca mor. Racore de toamana in aerul brun nimic nu are rost privesc hapsan la ceea ce-am fost la ceea ce spun alerg catre cer cad catre mal ma las purtat de curenti ma duc in aval dar fara sa vreau simt totul acum dar mult mai brutal. Simti aer cum intra simti aer cum iese lumina se duce apusul ne petrece.

Mâzgăleli în stiloul cu tuș.

"Oameni precum carcase, carcase precum umbre."

Ploaie de stele de meteori si meteorit Nu mai cred de mult in ele Sunt doar himere, Luceferi sfinti. Picaturi de catrane pe ceruri, Mereu diafame si poate, De la inceput Eu sa le vad pe toate Prin ochii tai Pe banca din spate. Pici praf stelar pe noi rece cum esti Pe trupuri goi Trantesti, arunci si reingropi Amintiri dulci Pentru povesti. Ploaie de stele de praf si scrum Observ uimit, afara-i nor Pornesc nebun Catre alt cer alt emisfer Ca sa gasesc de unde vin si sa astept Un cer mai plin.

Mereu se intampla noaptea. Noaptea e ca un magnet, tinut in frau cu lunile, ce evadeaza in anumite momente cheie, ajutata si justata de fasciculele de lumina ascunse privirii. Lumina neagra in camera cu peretii albi de varului nestins. Urma unui felinar al strazii intrezareste jaluezele pe jumatate deschise, lasand licariri scurte si vapai de lumina sa disturbe calmul camerei. Geamul reflecta, orbitor, spre strada, ascunzand de ochii privitorilor camera. Camera alba. Vibratii mici ataca inegritatea sonora a camerei. Pe jos, un cearsaf se misca in vibratiile ritmice ale difuzorului aflat pe birou. Sunet incet, tonalitate joasa. Pe jos, asezate ca pentru un ritual sacru, zac haine. Haine ce astazi imbracau oameni, zac acum ca ofrande zeilor ascunsi in tenebrele noptii, provocand parca pe insasi Creator sa isi ascunda mania. Patul e pozitionat pe jumatatea camerei, bineinteles, miscat de la locul lui. Tot ce sa afla prin camera e decat decor. Un calculator ce canta in surdina cu monitorul

Mă orbești Și lumea e în a ta privire de cadână Suvă Fluidă Nebună De ai să ma chemi o săptămână Eu n-am sa vin. Gust de pelin Lași urme în a ta urmă Iubiri în spumă Câte o lună E mână in mână Căci nu e a bună Dar tu mă minți. Poeme reci Către pereți Infami poeți Precum sticleți Rămân erecți Devin dejecți Nu sunt concreți. De ce mă mint că n-ai sa vezi? Orbirea ta e mult mai mult Căci in final să realizezi Mai mult.

Cerul, concavitate a ideilor. Cerul, izvor al visarii. Totul explica cerul. Cerul si noaptea. Noaptea asa cum o stim toti, neagra si rece, supla si de culoarea abanosului, nelimitata dar atat de scurta. Noaptea traverseaza cerul, in timp ce totul cade sub valul de bezna cenusie. Stelele, scilipiri intagibile, lumineaza noaptea. Stelele si Luna. Luna insasi, vesnic sfetnic, vapaie de culoare, faclie in miscare. Luna sta tintuita pe cer, asemenea unui spectru ce vegheaza in trecere tot ce e sub el. Luna e rosie. Intregul abis intunecat, pictat parca de nori transparenti pe alocuri, pitind stelele printre ei, lasand luna goala si dezvelita asta seara. Frumusetea ei rosie anima peisajul fad si intunecat, dezmortit aievea de vantul cald de vara. In negura umbrelor se zaresc ici si colo fasciculi de lumina. Becuri, torte, faclii, lumini sunt toate. Puncte de lumina in intuneric. Campul neted e acoperit de ceata densa dar joasa ce s-a lasat pe neasteptat. Intunericul si Luna d

Ploua Ascunde-te sub mantia mea Si spune-mi a nu stiu cata oara Vorbe ca fulgii de nea Ce n-or sa doara Si de vei face ceva Si vei fugi timp de o vara Te voi ierta. Ploua Asa ca scrijeleste cu unghiile pe pereti Ce spuneai ca imi vei desena odata Si de nu poti Da-mi marea toata Sa fie a mea Ca o dovada Ca voi pleca Ploua Si vara asta simt ca trece Plina de soare Mereu cam rece De-mi va zambi, va fi cat zece Dar stiu ca la sfarsit ma doare Pentru ca trece.

O adaptare a unui fremen din "Dune". Putin cam prea diferit de ideea de beduin (prima care mi-a venit in minte cand am auzit de ei) dar oarecum mai catre latura tehnologizata, prezenta in carte. Deci da, un fremen.

Eu zi de zi imi tin un monolg Si zi de zi ma mint ca imi e bine In stare tipica de demagog Las timpul ca sa treaca de la sine. De ce sa-mi spun ca pot mai mult? Nu-i de ajuns ca inca mai traiesc Megaloman gandesc Ca e chiar bine Sa fie inca-un "Eu" in "Mine". Imi spun, ma mint, Il las chiar sa vorbesca Alter egoul liber sta mereu Razboi in cap Corpul imi e transeu Iar personalitatea imi e masca. De ce sa par omul ce sunt? Pot fi mai fluctuant din fire Si nepasator Lumea sa ma huleasca Imi va fi bine. De ce as vrea pe cineva? E de ajuns sa ma am pe mine Ma sperii singur Nu vreau sa mai sperii si o "Ea" Asa-i mai bine. Las timpul ca sa treaca de la sine In stare tipica de demagog Si zi de zi ma mint ca imi e bine Eu zi de zi imi tin un monolog.

O oarecare poezie needitata, aruncata de mine pe nu stiu unde ca un raspuns al altei poezii. Enjoy (pe naiba, e naspa, dar e o schita) "De ma vei vrea atarn aici in patimi tainici iluzii mici caderi de roua vor aparea de ma vei vrea. Obscurul tau solmen imi spune si far’ sa mint si far’ de glume voi putrezi voi remuri insa in ochi ti se citesc nuante bune. Cu toate astea eu inchei tac in cavou raman ecou ilustru bou sa ma descriu ma-ntorc intre ai mei misei dar nu uita ca de vei vrea tu poti crea."

Muză a nopții te aștept ca să vii Căci eu te știu Dar tu nu mă știi.

"Aseară am văzut orașul când plouă  Umed și maiestuos  Cu mugururi de rouă  Culori ca de os  Și sub scoarța lui nouă  Era frumos.  Cad picuri in vânt sub bolta albastră  Sub nori ca de lană  Reflecta-n fereasrtă  O rază nebună  Faptură maiastră  Ce ma adună.  Văd totul prin geamul rotund din tavan  Cristal către cer  Te văd an de an  Pierdut in eter  Ma simt uman  Si efemer."

"Ma lupt cu mine. Cam asa ar suna o zi normala din viata unui om. Un program pe care nu il vrea aflat sub "libertatea" promisa. Sau cel ptuin asa cunosc eu. Nimic nu e usor, totul e greu, nimci nu e gratis, totul are un pret. De mic am invatat ce si cum, si la randul meu o sa imi invat copilul ca totul se cumpara. Ieri aveai bani, dar nu aveai ce sa cumperi, azi totul iti e la picioare, dar nu ai cu ce. Dar ce o sa faci cand totul o sa iti fie la picioare dar o sa te saturi de el? Ce o sa faci daca de maine totul o sa iti fie posibil, dar o sa te saturi de el? Daca de maine te saturi de copilariile tale si de nebuniile tale (chiar si sexual, chiar daca sunt tratate ca un tabu), si o sa vrei simplitatea? Daca o sa realizezi ca religia careia te inchini defapt e doar o cale de scapare si nu e ceva de divinizat decat viata din jurul tau si bucuria altcuiva? Daca defapt Iadul de care toti vorbesc e doar capcana uitarii si a nelinistii ce se as

" Oameni mor Cuvinte simple in tandem Vesnic umor Pacate aflate in eden Un amator Pierdut in cerul brut Al lumii sunt, ciudat Toreador, Ma lupt cu ei Cu cei ce sunt in fapt Fara sa vrem Lumea-i cazuta in pacat Si de ar fi Sa mai astept inc-o vecie Ca un copil Voi fi in frenezie. In nebunie Mereu sunt definit Lucios si rece Precum bucata de grafit Urat si acru Si cu aroma de carbit Suav si tandru Prezentul il evit."

"Noaptea si Luna Se ragesc aparte Si vreau sa dau verdict final E noapte. Ca ultim cuvant Am sa imi spun frustarea Si am sa las ca juramant Scaparea. Vad prin televizor Un alt viol, destin ratat Si zeci de oameni mor. Pacat. Dau sa ma minunez si eu Cum lumea cade in absrud Si ca un simplu spectator Sunt mut. Lume e cum suntem noi Stau si rad in sinea mea Lumea noastra in gunoi E stea. O alta zi, o alta cheie O alta urma de speranta Inc-o zi ce stam de veghe. Mi-e greata. Si de tine, lume draga O sa ma satur eu curand Si am s-o fac in mare graba Razand."

" Timp. Ca lucru complez, oamenii il impart in trei: trecut, prezent si viitor. Toti se obisnuiesc cu asta, si isi delimiteaza viata si posibilitatile in functie de el. Dar ce se intampla cu timpul dintre aceste bariere? Ce se intampla daca defapt nu exista trecut, si doar e o chestie continua si anosta ce se muleaza pe forma nevoilor noastre? Ce se intampla daca defapt trecutul nostru inseamna viitorul altora, si cercul in care se invarte timpul are o gaura pe care noi alergam sa o prindem fara sa realizam ca nu exista? Cu restul ce se intampla? As spune ca incerc sa imi explic asta, dar nu fac decat sa imi inghit propriile minciuni, cam goale si cam supte de esenta mirificului. Sau poate mirificul a plecat si eu am ramas in trecutul lui asemenea cum ideile de ieri au ramas in trecul meu. Dar trecutul cui ramane? Asta e intrebarea, pentru ca observ ca trecutul nu e al meu, e al celor ce or sa vina. Chestia asta cu continuitatea ma face sa traiesc in cerc. Si cerc

"Ma pierd in ceata ce vine  La fel face si strada  Si sper sa-mi vina ganduri lucide.  Degeaba  Se aprind becuri pe strazi  Si cainii canta ale lor sonate  Si ganduri duse, puse gramezi  Departe.  Parfum ciudat ca de femeie  Il simt cum ma-nconjoara  Si ceata ascunde doar secrete  De vara.  Usa imi este larg deschisa  Ma simt ca un ecou  Hai vino acum si amesteca clipa  Din nou.  In ceata sunt un muritor  Dar imi propun ajung mai sus  Insa raman un amator  Supus.  Si susur de lumina-n gol,  Ma cheama sa ma-nbete,  Si ma ghidez increzator,  Dar noaptea abia incepe."

Lumini Lovind primim Insă zâmbim Singuri șoptim Plecăm dar venim Lucid gândim Insă noi știm Că e trecut. Alcool Toți îl visăm Bem, vomităm Cântăm, dansăm Dar medităm Când terminăm Il aruncăm Doar in trecut. Iubiri Primim din plin Dulce venin Simplu destin Cearșaf cretin Sărut divin Trimitem lin Către trecut Sfârșit Vine mereu Păgân si ateu Pungaș, derbedeu Sumbru și greu Morbid muzeu Insă știu eu Că a trecut.

"Iubesc trecutul, ma atasez de el  De lucruri profane ce se ascund adanc  Le caut si rad, de-a dreptul misel  Cand totul ramane doar cer si pamant  Momente de trec, le prind in miscare  Si-ncerc subtil sa le mentin in gand  Caci lumea le uita, devin o pudoare  Si le duc uitate cu ei in mormant  Pe strada de ieri se afla ideea  Pe care a spune-o tu nu ai timp  De am gasi in toti vointa aceea  Am sta zambitori in varf de Olimp." Ma-ndragostesc de fata ce tu ai fost ieri Dar zidul in juru-mi sta ridicat Priviri ca de stele si ochii de nuferi Tu fata de ieri, de mult i-ai uitat Traieste clipa, caci clipa e cerul Iar noi suntem stele pierdute demult Cu bune si rele zambeste Cerberul Iar el insusi poarte numele Trecut.

"Album al uitarii, cu frunze uscate  Un corb de noapte,  Plin de pacate,  Scris doar in acte,  Esti tu.  Album de pacate, mirosind a vin  Ma vad in destin,  Aflat in declin,  Cu gust de pelin,  Sunt eu.  Sunt oameni si vulturi,  Si vorbe icoane,  Stam pusi pe ganduri,  Cand lumea doarme.  Sunt lupte acerbe  In zori de zi mare  Injurii concrete  Cearta-i o sarbatoare.  Sunt zile reci  De tine umplute  Ti-am zis sa nu pleci  Dar m-ai lasat..."

"E momentul de dupa. Momentul ce stai si astepti, si stii ca vine, dar nu stii ce. Timpul se opreste in loc, si lumea parca te asteapta sa zici ceva. Nu conteaza cum sau cand vine, si nu conteaza nici motivul. Poate e declansat de o ordine de cuvine auzite intr-o melodie, citite intr-o carte sau pur si simplu insuflate de divinitate. Dar toti stim cum e. E poate momentul in care totul se rezuma la secunde, suprapuse anumitor ani. Toti avem acel moment, nu are rost sa negam. Preferam sa credem ca e ceva intim, sau ceva ciudat, dar nu e. E momentul cand concepi ganduri la scara astronomica, dar le digeri pana ajungi la diamantul pur. Corpul tau parca intra in stare de sevraj, parca esti prins pe alta lume, si ce e in jur iti pare mult prea banal. Ochii tai sunt injectati, si fiecare cuvant prinde contur. Incepi sa iti dai seama ca defapt totul e un mare puzzle si simti cum un fior iti strapunge corpul, si gandurile tale zboara mai departe. Dureaza ceva, si