Sudori nocturne.
Mereu se intampla noaptea. Noaptea e ca un magnet, tinut in frau cu lunile, ce evadeaza in anumite momente cheie, ajutata si justata de fasciculele de lumina ascunse privirii. Lumina neagra in camera cu peretii albi de varului nestins. Urma unui felinar al strazii intrezareste jaluezele pe jumatate deschise, lasand licariri scurte si vapai de lumina sa disturbe calmul camerei. Geamul reflecta, orbitor, spre strada, ascunzand de ochii privitorilor camera. Camera alba. Vibratii mici ataca inegritatea sonora a camerei. Pe jos, un cearsaf se misca in vibratiile ritmice ale difuzorului aflat pe birou. Sunet incet, tonalitate joasa. Pe jos, asezate ca pentru un ritual sacru, zac haine. Haine ce astazi imbracau oameni, zac acum ca ofrande zeilor ascunsi in tenebrele noptii, provocand parca pe insasi Creator sa isi ascunda mania. Patul e pozitionat pe jumatatea camerei, bineinteles, miscat de la locul lui. Tot ce sa afla prin camera e decat decor. Un calculator ce canta in surdina cu monitorul stins, un televizor ce ascunde in umbra lui patul, si un birou. Totul e vag si in aer se simte parfum si sudoare.
Mici scrasniri ale degetelor se aud din zona patului, provocate de stransoare anormala a pumnului. Undeva, langa pat, o perna zace asteptand sa fie repusa la locul ei si smotocita din nou. In mijlocul patului ravasit, doua trupuri, prinse parca intr-o infruntare placuta. Ea are parul lung. Culoare e imposibil de vazut in bezna camerei, dar luceste precum ochiul pisicii la atingerea luminii. Asezata parca pentru sacrificiul suprem, ocupa patul pe jumatate, lasand capul putin in jos, ridicand gatul, inclestand muschii ritmic, simultan cu raspiratia. Trupul ei pe jumatate gol e acoperit de sudoarea ce continua sa ii lase trupul lucios. Cauza sigura, remediu scurt. Bratele ei atarna catre marginile patului, stand cu pieptul in afara, parca putin peste nivelul capului, arcuita de spate. Abdomenul ei, acoperit de urma unui maieul cade prada instabilitatii si muschii incep sa se contracte involuntar. Pielea ei e plina de furnicaturi la un nivel atat de inalt incat nu simte muscaturile ce lasa semne adanci in piele. Picioarele ei stau inclestate, doar ca stau inclesate in jurului lui. Ochii ei de culoare marii sunt inchisi iar buzele ei de aroma rozelor sunt muscate incetul cu incetul.
Usor usor, basul muzicii amplifica sentimentul. Lasa aerul sa respire prin el, si asemenea unui afrodisiac puternic, transforma secunda in vesnicie. Undele lui ating usor pielea umeda, lansand stimuli catre creier. Caldura noptii de vara inabuse camera, provocand o respiratie mai grea, mai placuta. Ritumul respriatiei la unison face camera sa respire, si tot la fel sa taca. Cuvintele sunt uitate, interzise si fara de rost. Muzica e doar efect, intunericul doar un vual. Totul se simte in aerul respirat si uzat ce pluteste in camera. E in aer. E peste tot. Sunetul se amplifica, si parca ritumul batailor inimii ce se simt in camera creste. Tacut si subit, un geamat scrut si inabusit se aude, lasand noaptea sa continue.
Mici scrasniri ale degetelor se aud din zona patului, provocate de stransoare anormala a pumnului. Undeva, langa pat, o perna zace asteptand sa fie repusa la locul ei si smotocita din nou. In mijlocul patului ravasit, doua trupuri, prinse parca intr-o infruntare placuta. Ea are parul lung. Culoare e imposibil de vazut in bezna camerei, dar luceste precum ochiul pisicii la atingerea luminii. Asezata parca pentru sacrificiul suprem, ocupa patul pe jumatate, lasand capul putin in jos, ridicand gatul, inclestand muschii ritmic, simultan cu raspiratia. Trupul ei pe jumatate gol e acoperit de sudoarea ce continua sa ii lase trupul lucios. Cauza sigura, remediu scurt. Bratele ei atarna catre marginile patului, stand cu pieptul in afara, parca putin peste nivelul capului, arcuita de spate. Abdomenul ei, acoperit de urma unui maieul cade prada instabilitatii si muschii incep sa se contracte involuntar. Pielea ei e plina de furnicaturi la un nivel atat de inalt incat nu simte muscaturile ce lasa semne adanci in piele. Picioarele ei stau inclestate, doar ca stau inclesate in jurului lui. Ochii ei de culoare marii sunt inchisi iar buzele ei de aroma rozelor sunt muscate incetul cu incetul.
Usor usor, basul muzicii amplifica sentimentul. Lasa aerul sa respire prin el, si asemenea unui afrodisiac puternic, transforma secunda in vesnicie. Undele lui ating usor pielea umeda, lansand stimuli catre creier. Caldura noptii de vara inabuse camera, provocand o respiratie mai grea, mai placuta. Ritumul respriatiei la unison face camera sa respire, si tot la fel sa taca. Cuvintele sunt uitate, interzise si fara de rost. Muzica e doar efect, intunericul doar un vual. Totul se simte in aerul respirat si uzat ce pluteste in camera. E in aer. E peste tot. Sunetul se amplifica, si parca ritumul batailor inimii ce se simt in camera creste. Tacut si subit, un geamat scrut si inabusit se aude, lasand noaptea sa continue.
Comentarii
Trimiteți un comentariu