Blogul Magic

A treia zi dupa Hristos Eram fărâma de spaţiu şi piatră Încă erodat de boala lui Eros Aveam ca muză o fată Ce puteai citi în ai ei ochi Potenţial de iubire divină Însă conform dogmelor locului Era lepădată de credinţa creştină Mânat de chemarea credinţei Mi-am arătat iataganul spre cer Omorând in numele căinţei Sub steag de lună, stea şi mister Căci unul sub Soare mi-e zeul Oricine nu îl acceptă moare O să mă lupt până nu o să suflu Prin moarte văd doar o scăpare. Ultimii cinci ani din viaţă I-am petrecut lângă zidul plângerii Alimentat de foamea cunoaşterii Inhibat de hiba constrângerii Cerşind hrană spirituală Pentru stomacul plin de nimic Am sfârşit sfârşind într-o gară Asemenea unui bloc imens de granit Sculptat în simple forme Reprezentând doar azi şi mâine Căci trecutul am fost Dar a lui forma nu-mi prinde prea bine. Am încercat ca să îmi explic Atingând cu degetul marea Insă algele se strâng doar la ţărm Şi liberă şi goală e mereu zarea Dar am să mă indrept iar Către oraşul nepu

"Oameni Și oameni Și lumea de carton Învăluie tot În uitare Când lasă din mine când pierde tine Și-adună din toți Doar urale Ne-nvăluie negrul Ne gudură cerul Cu cânturi Și dansuri Tribale Slăvit fie clerul Mărit fii tu Soare Prin lacrimi Cerșim îndurare Mai prinde-mă iară Aruncă-mi iar jugul Să vreau Și să fiu Surogat Nu-mi pasă de oameni Sunt liber cât vreau În spațiu închis Dar păzit Nu vreau libertate Mă sperie golul Din gânduri Și lut Fac cortină."

Anturaj Motor pentru atelaj pentru androizi nebuni fără jenă sau deranj ce au prins și începutul și-or să guste și trecutul și-or să lase lume-ntragă să se taie prin sepuku prinzând repede la oameni învățându-i cu ardoare cum să-și facă toți aripe și să zboare către Soare să atingă epicentrul prin iubirea cea divină că din departarea lui pare doar o mandarină cu coji dense dar amare căci visau doar la felii Zemoase, măgulitoare ce copii(i). Dar au murit. Și stătea primul android posibil contemplând la Dumnezeu asudând sudoare asiduu privind cum creeaza lumea desparțind munte de mare fară noțiunea "zi" Că-ncă nu crease Soare privea spre singurătate ca bufnița prin zăpada din poziția sa lotus scrijelind cu a lui spadă prin carcasele rămase ale reciclatei lumi fantasme și indicații pentru viitori străbuni ce-or s-apară și să crească pe tărâmului neputinței și-or să inventeze focul și analele credinței cum făcură înainte cei ce au trăit