Aberațiune Cosmică.
"Sub cupola cerească brăzdată de Venus și Marte de stele formând concavități cu lumini ce te poartă departe erupții solare insesizabile ochiului brut mă aflu eu. Lipsit de podoaba facială dorită simulez răzvrătirea prin vânt las părul să se ghideze alunec prin cuget și gând port zâmbet de calm și stare de spaimă căci spațiul mă îmbracă precum o haină. Născut sub zodia focului nu am încredere în pietre și astre așa că mi-am pierdut timpul degeaba m-am holbat ca prostul în Gange văzând reflecția lui Saturn am așteptat potopuri de spasme dar nimic și încă aștept Scpliri de atomi transparenți vâlturând vâltoarea răcoroasă prin aerul inodor și ticsit pururi prezent mereu lipsit de masă îmi îndreaptă gândirea către cosmos ca o minte purtată pe un șantier fără cască O perioadă bună de timp încă mai întrebam dacă mai contează încercam să fac conexiuni între starea mea de expansiune și însăși procesul de metafază lăsând răcoarea să cuprindă spațiul