Aberațiune Cosmică.

"Sub cupola cerească
brăzdată de Venus și Marte
de stele formând concavități
cu lumini ce te poartă departe
erupții solare
insesizabile ochiului brut
mă aflu eu.

Lipsit de podoaba facială dorită
simulez răzvrătirea prin vânt
las părul să se ghideze
alunec prin cuget și gând
port zâmbet de calm
și stare de spaimă
căci spațiul mă îmbracă
precum o haină.

Născut sub zodia focului
nu am încredere în pietre și astre
așa că mi-am pierdut timpul degeaba
m-am holbat ca prostul în Gange
văzând reflecția lui Saturn
am așteptat potopuri de spasme
dar nimic
și încă aștept

Scpliri de atomi transparenți
vâlturând vâltoarea răcoroasă
prin aerul inodor și ticsit
pururi prezent
mereu lipsit de masă
îmi îndreaptă gândirea către cosmos
ca o minte purtată pe un șantier
fără cască

O perioadă bună de timp
încă mai întrebam dacă mai contează
încercam să fac conexiuni
între starea mea de expansiune
și însăși procesul de metafază
lăsând răcoarea să cuprindă
spațiul curent
timpul rămas
propagate în efect oglindă."