Noir.
Nu aveam o seara chiar buna. Dupa 3 zile de nesomn si cinci doze de cofeina sintetizata, simteam nevoia de ceva mai tare. Mereu am avut o slabiciune pentru alcool, dar nici de stimulente nu ma feresc. Apartamentul meu dezordonat simtea nevoia sa plec. Petrecusem deja 2 zile inchis aici. Biroul din cadrul Departamentului era mult prea galagios. Plus ca, cine stie de ce derbedei sedati sau cu creierele prajite din cauza implanturilor trebuia sa mai am grija . Niciodata nu am iubit implaturile, amplificand greata pentru Departament. Simteam nevoie de liniste. Masa de lucru din apartamentul meu era plina de holo-poze si nenumarate indicii ce ma duceau la capul caracatitei: Jonax „The Who” Bronson. Numai ca el nu e de gasit. Cazul asta ma omoara. Au trecut mai bine de 8 luni, si totul a revenit la zero. Bazaitul aparaturilor si lipsa oricarui lichid imi ofera inca un motiv sa iau o gura de aer. ... Mereu am iubit sa ma pierd pe strazile astea. Mereu e la fel. Nici nu