Blogul Magic

Cerul, concavitate a ideilor. Cerul, izvor al visarii. Totul explica cerul. Cerul si noaptea. Noaptea asa cum o stim toti, neagra si rece, supla si de culoarea abanosului, nelimitata dar atat de scurta. Noaptea traverseaza cerul, in timp ce totul cade sub valul de bezna cenusie. Stelele, scilipiri intagibile, lumineaza noaptea. Stelele si Luna. Luna insasi, vesnic sfetnic, vapaie de culoare, faclie in miscare. Luna sta tintuita pe cer, asemenea unui spectru ce vegheaza in trecere tot ce e sub el. Luna e rosie. Intregul abis intunecat, pictat parca de nori transparenti pe alocuri, pitind stelele printre ei, lasand luna goala si dezvelita asta seara. Frumusetea ei rosie anima peisajul fad si intunecat, dezmortit aievea de vantul cald de vara. In negura umbrelor se zaresc ici si colo fasciculi de lumina. Becuri, torte, faclii, lumini sunt toate. Puncte de lumina in intuneric. Campul neted e acoperit de ceata densa dar joasa ce s-a lasat pe neasteptat. Intunericul si Luna d

Ploua Ascunde-te sub mantia mea Si spune-mi a nu stiu cata oara Vorbe ca fulgii de nea Ce n-or sa doara Si de vei face ceva Si vei fugi timp de o vara Te voi ierta. Ploua Asa ca scrijeleste cu unghiile pe pereti Ce spuneai ca imi vei desena odata Si de nu poti Da-mi marea toata Sa fie a mea Ca o dovada Ca voi pleca Ploua Si vara asta simt ca trece Plina de soare Mereu cam rece De-mi va zambi, va fi cat zece Dar stiu ca la sfarsit ma doare Pentru ca trece.

O adaptare a unui fremen din "Dune". Putin cam prea diferit de ideea de beduin (prima care mi-a venit in minte cand am auzit de ei) dar oarecum mai catre latura tehnologizata, prezenta in carte. Deci da, un fremen.

Eu zi de zi imi tin un monolg Si zi de zi ma mint ca imi e bine In stare tipica de demagog Las timpul ca sa treaca de la sine. De ce sa-mi spun ca pot mai mult? Nu-i de ajuns ca inca mai traiesc Megaloman gandesc Ca e chiar bine Sa fie inca-un "Eu" in "Mine". Imi spun, ma mint, Il las chiar sa vorbesca Alter egoul liber sta mereu Razboi in cap Corpul imi e transeu Iar personalitatea imi e masca. De ce sa par omul ce sunt? Pot fi mai fluctuant din fire Si nepasator Lumea sa ma huleasca Imi va fi bine. De ce as vrea pe cineva? E de ajuns sa ma am pe mine Ma sperii singur Nu vreau sa mai sperii si o "Ea" Asa-i mai bine. Las timpul ca sa treaca de la sine In stare tipica de demagog Si zi de zi ma mint ca imi e bine Eu zi de zi imi tin un monolog.

O oarecare poezie needitata, aruncata de mine pe nu stiu unde ca un raspuns al altei poezii. Enjoy (pe naiba, e naspa, dar e o schita) "De ma vei vrea atarn aici in patimi tainici iluzii mici caderi de roua vor aparea de ma vei vrea. Obscurul tau solmen imi spune si far’ sa mint si far’ de glume voi putrezi voi remuri insa in ochi ti se citesc nuante bune. Cu toate astea eu inchei tac in cavou raman ecou ilustru bou sa ma descriu ma-ntorc intre ai mei misei dar nu uita ca de vei vrea tu poti crea."