Luna rosie.
Cerul, concavitate a ideilor. Cerul, izvor al visarii. Totul explica
cerul. Cerul si noaptea. Noaptea asa cum o stim toti, neagra si rece,
supla si de culoarea abanosului, nelimitata dar atat de scurta. Noaptea
traverseaza cerul, in timp ce totul cade sub valul de bezna cenusie.
Stelele, scilipiri intagibile, lumineaza noaptea. Stelele si Luna. Luna
insasi, vesnic sfetnic, vapaie de culoare, faclie in miscare. Luna sta
tintuita pe cer, asemenea unui spectru ce vegheaza in trecere tot ce e
sub el.
Luna e rosie. Intregul abis intunecat, pictat parca de nori transparenti pe alocuri, pitind stelele printre ei, lasand luna goala si dezvelita asta seara. Frumusetea ei rosie anima peisajul fad si intunecat, dezmortit aievea de vantul cald de vara. In negura umbrelor se zaresc ici si colo fasciculi de lumina. Becuri, torte, faclii, lumini sunt toate. Puncte de lumina in intuneric. Campul neted e acoperit de ceata densa dar joasa ce s-a lasat pe neasteptat. Intunericul si Luna domnesc, impartind teritoriul nepoluat de lumina artifciala, incercand sa si demonstreze o suprematie oarba.
Satul e cufundat in intueric. Pe drum, luminile stradale sperie bezna, toate situate la distante perfect egale. Lumini moarte. Balta reflecta in oglinda ei lumina rosie, cliparind ici si colo, in diverse ochiuri de zgomot vizual, destabilizand ecoul luminii. In fundal, cainii canta ale lor sonate, speriati poate, sau incercand sa atinga Luna cu hauitul lor. Lumini rare se zaresc la case, unde unii oameni uita de noapte si rateaza lumina fauritoare dar malefica a Lunii. Cerul ramane intact pret de momente bune. Norii stagneaza, inchinand cateva momente spectrului suprem al noptii. Usor, fara doar si poate, lumina Lunii sparge intunericul dens. Lumina rosie patrunde intens in peisaj. Usor, noaptea intainteaza si lumina rosie faureste peisajul nocturn.
In noaptea asta vei invata ca visele mint cum pot
Iar noaptea de dupa iti va parea mai scurta
Si vei ajunge sa traiesti de parca ai fi miop
Si te vei pierde in visele din noaptea trecuta.
In noaptea asta vom invata ca adevarul asteapta
Si ca minciuna grabita demult am pierdut
Si-am sa te astept ca si alta data
Sa ma minti frumos cum o facei in trecut.
Luna e rosie. Intregul abis intunecat, pictat parca de nori transparenti pe alocuri, pitind stelele printre ei, lasand luna goala si dezvelita asta seara. Frumusetea ei rosie anima peisajul fad si intunecat, dezmortit aievea de vantul cald de vara. In negura umbrelor se zaresc ici si colo fasciculi de lumina. Becuri, torte, faclii, lumini sunt toate. Puncte de lumina in intuneric. Campul neted e acoperit de ceata densa dar joasa ce s-a lasat pe neasteptat. Intunericul si Luna domnesc, impartind teritoriul nepoluat de lumina artifciala, incercand sa si demonstreze o suprematie oarba.
Satul e cufundat in intueric. Pe drum, luminile stradale sperie bezna, toate situate la distante perfect egale. Lumini moarte. Balta reflecta in oglinda ei lumina rosie, cliparind ici si colo, in diverse ochiuri de zgomot vizual, destabilizand ecoul luminii. In fundal, cainii canta ale lor sonate, speriati poate, sau incercand sa atinga Luna cu hauitul lor. Lumini rare se zaresc la case, unde unii oameni uita de noapte si rateaza lumina fauritoare dar malefica a Lunii. Cerul ramane intact pret de momente bune. Norii stagneaza, inchinand cateva momente spectrului suprem al noptii. Usor, fara doar si poate, lumina Lunii sparge intunericul dens. Lumina rosie patrunde intens in peisaj. Usor, noaptea intainteaza si lumina rosie faureste peisajul nocturn.
In noaptea asta vei invata ca visele mint cum pot
Iar noaptea de dupa iti va parea mai scurta
Si vei ajunge sa traiesti de parca ai fi miop
Si te vei pierde in visele din noaptea trecuta.
In noaptea asta vom invata ca adevarul asteapta
Si ca minciuna grabita demult am pierdut
Si-am sa te astept ca si alta data
Sa ma minti frumos cum o facei in trecut.
Comentarii
Trimiteți un comentariu