Blogul Magic

"Noaptea si Luna Se ragesc aparte Si vreau sa dau verdict final E noapte. Ca ultim cuvant Am sa imi spun frustarea Si am sa las ca juramant Scaparea. Vad prin televizor Un alt viol, destin ratat Si zeci de oameni mor. Pacat. Dau sa ma minunez si eu Cum lumea cade in absrud Si ca un simplu spectator Sunt mut. Lume e cum suntem noi Stau si rad in sinea mea Lumea noastra in gunoi E stea. O alta zi, o alta cheie O alta urma de speranta Inc-o zi ce stam de veghe. Mi-e greata. Si de tine, lume draga O sa ma satur eu curand Si am s-o fac in mare graba Razand."

" Timp. Ca lucru complez, oamenii il impart in trei: trecut, prezent si viitor. Toti se obisnuiesc cu asta, si isi delimiteaza viata si posibilitatile in functie de el. Dar ce se intampla cu timpul dintre aceste bariere? Ce se intampla daca defapt nu exista trecut, si doar e o chestie continua si anosta ce se muleaza pe forma nevoilor noastre? Ce se intampla daca defapt trecutul nostru inseamna viitorul altora, si cercul in care se invarte timpul are o gaura pe care noi alergam sa o prindem fara sa realizam ca nu exista? Cu restul ce se intampla? As spune ca incerc sa imi explic asta, dar nu fac decat sa imi inghit propriile minciuni, cam goale si cam supte de esenta mirificului. Sau poate mirificul a plecat si eu am ramas in trecutul lui asemenea cum ideile de ieri au ramas in trecul meu. Dar trecutul cui ramane? Asta e intrebarea, pentru ca observ ca trecutul nu e al meu, e al celor ce or sa vina. Chestia asta cu continuitatea ma face sa traiesc in cerc. Si cerc