Blogul Magic

Din lipsă de timp mi-au înghețat picioarele Păcălit de vreme, de ducă și dor Cumva să-mi las oasele Măcar de aș putea Să ajung să ma încolăcesc de tine să-ți facă chemarea. Recunosc, mi-ar plăcea.

"Obișnuia să fie om în forță. Niciodată nu avusese probleme, și corpul lui muta și pietre. Timpul ce trecuse lăsase semne vizibile pe mâinile lui strașnice, pregătite parcă să smulgă pomi, sculptate parcă să faurească. Sezoane peste sezoane, cu vânt și zăpadă, Omul Cuib nu a dat înapoi. Corpul lui precum stejarul îl ajutase, și încă se mai simțea în el, dar vigilența și vlaga l-au părăsit de ceva vreme. De la o vreme, parcă nici fuga nu mai e fugă. Corpul lui masiv in miscare amintea de fuga zimbrilor, iar pașii lui băteau pământul precum vulcanul zbuciumă muntele. Rareori să se mai opună acum. E numai o luptă mai durerosă de a scăpa de o altă luptă. Deseori își încleșta forțele cu alții, dar vremile acelea s-au dus. Preferă să privească. A trecut atâta vreme, încât nici nu mai e băgat în seamă la micile înfruntări ce se duc pe Câmpul de După. Acum stă singur. Îi place. Timpul trece greu, însă e timpul lui. Noaptea mai scheună în somn, bolborosind nume și fapte, dar le retrăiește

Întâmplător De-ar fi să-mi piară văzul De-ar fi să-mi piară gândul Voi lasă drept gravură Ideea mea și gândul Să-mi poarte mângâierea Să-mi poarte și odorul Să lase timpul gol Să cutreiere solul Brăzdând subtil cărarea Prin munte și prin mare Pe albe zări arată Sclipire si mirare Tăcere si uimire Iconic ca Ahile Când tu prin mine vezi Și ură și uimire Și haos și ardoare Si patima si zâmbet O să mă-nbrac c-o haină Ce poartă semn de tunet Ai să mă chemi tu iară Am să vin fără voie Trăi-vom fără griji Sub perdea de nevoie Absorbind ziua caldă Trăind prin noaptea lungă O să te simt din nou Ființă muribundă Și o să mă atunci in gol Mereu ca altă dată Eu să rămân actor Sub scena dărâmată O să mă vezi, iubire O să mă vezi din nou Am să trăiesc prin tine Trăi-vam noi din nou Întâmplător.

"Om-  Ființă superioară, socială, care se caracterizează prin gândire, inteligență și limbaj articulat iar din punct de vedere morfologic prin poziția verticală a corpului și structura piciorului adaptată la aceasta, mâinile libere și apte de a efectua mișcări fine și creierul deosebit de dezvoltat." Soarele lui Agnur 7 ardea parca din ce in ce mai rosu, viața lui fiind estimata la plus 30.000 de ani, cu indulgență. Din camera de control, Trhajon supraveghea simandicos camerele ce filmau în exteriorul navei, fara a schita vre-un gest. Era mahnit. Se simtea ocupat de tot echipamentul, si nervurile il iritau de parca nu le mai purtase. "Nu stiu cum pot sta eusienii ocupati tot timpul, cu atatea materiale textile pe ei, cu pielea fara sa respire", gandea el scarpinind zonele de piele fina ce inca nu erau acoperite de costum. Se simtea sufocat, ca la prima purtare. Pe panoul principal senzorii de risc se oprira, si toate calculele ce prevesteau imposibili