Blogul Magic

"Oameni precum carcase, carcase precum umbre."

Ploaie de stele de meteori si meteorit Nu mai cred de mult in ele Sunt doar himere, Luceferi sfinti. Picaturi de catrane pe ceruri, Mereu diafame si poate, De la inceput Eu sa le vad pe toate Prin ochii tai Pe banca din spate. Pici praf stelar pe noi rece cum esti Pe trupuri goi Trantesti, arunci si reingropi Amintiri dulci Pentru povesti. Ploaie de stele de praf si scrum Observ uimit, afara-i nor Pornesc nebun Catre alt cer alt emisfer Ca sa gasesc de unde vin si sa astept Un cer mai plin.

Mereu se intampla noaptea. Noaptea e ca un magnet, tinut in frau cu lunile, ce evadeaza in anumite momente cheie, ajutata si justata de fasciculele de lumina ascunse privirii. Lumina neagra in camera cu peretii albi de varului nestins. Urma unui felinar al strazii intrezareste jaluezele pe jumatate deschise, lasand licariri scurte si vapai de lumina sa disturbe calmul camerei. Geamul reflecta, orbitor, spre strada, ascunzand de ochii privitorilor camera. Camera alba. Vibratii mici ataca inegritatea sonora a camerei. Pe jos, un cearsaf se misca in vibratiile ritmice ale difuzorului aflat pe birou. Sunet incet, tonalitate joasa. Pe jos, asezate ca pentru un ritual sacru, zac haine. Haine ce astazi imbracau oameni, zac acum ca ofrande zeilor ascunsi in tenebrele noptii, provocand parca pe insasi Creator sa isi ascunda mania. Patul e pozitionat pe jumatatea camerei, bineinteles, miscat de la locul lui. Tot ce sa afla prin camera e decat decor. Un calculator ce canta in surdina cu monitorul