Ierusalim

A treia zi dupa Hristos
Eram fărâma de spaţiu şi piatră
Încă erodat de boala lui Eros
Aveam ca muză o fată
Ce puteai citi în ai ei ochi
Potenţial de iubire divină
Însă conform dogmelor locului
Era lepădată de credinţa creştină

Mânat de chemarea credinţei
Mi-am arătat iataganul spre cer
Omorând in numele căinţei
Sub steag de lună, stea şi mister
Căci unul sub Soare mi-e zeul
Oricine nu îl acceptă moare
O să mă lupt până nu o să suflu
Prin moarte văd doar o scăpare.

Ultimii cinci ani din viaţă
I-am petrecut lângă zidul plângerii
Alimentat de foamea cunoaşterii
Inhibat de hiba constrângerii
Cerşind hrană spirituală
Pentru stomacul plin de nimic
Am sfârşit sfârşind într-o gară
Asemenea unui bloc imens de granit
Sculptat în simple forme
Reprezentând doar azi şi mâine
Căci trecutul am fost
Dar a lui forma nu-mi prinde prea bine.

Am încercat ca să îmi explic
Atingând cu degetul marea
Insă algele se strâng doar la ţărm
Şi liberă şi goală e mereu zarea
Dar am să mă indrept iar
Către oraşul neputinţei
Căutand din nou, in zadar
Mirajele credinţei.