Momentum.
"Ma lupt cu mine.
Cam asa ar suna o zi normala din viata unui om. Un program pe care nu
il vrea aflat sub "libertatea" promisa. Sau cel ptuin asa cunosc eu.
Nimic nu e usor, totul e greu, nimci nu e gratis, totul are un pret. De
mic am invatat ce si cum, si la randul meu o sa imi invat copilul ca
totul se cumpara. Ieri aveai bani, dar nu aveai ce sa cumperi, azi
totul iti e la picioare, dar nu ai cu ce. Dar ce o sa faci cand totul o
sa iti fie la picioare dar o sa te saturi de el?
Ce o sa faci daca de maine totul o sa iti fie posibil, dar o sa te saturi de el? Daca de maine te saturi de copilariile tale si de nebuniile tale (chiar si sexual, chiar daca sunt tratate ca un tabu), si o sa vrei simplitatea? Daca o sa realizezi ca religia careia te inchini defapt e doar o cale de scapare si nu e ceva de divinizat decat viata din jurul tau si bucuria altcuiva? Daca defapt Iadul de care toti vorbesc e doar capcana uitarii si a nelinistii ce se ascunde adanc in carcasele goale ale oamenilor far' de viata?
Asta se intreaba orice, la un anumit moment. Daca nu aflam despre Iad, nu ne mai ducem acolo dupa ce murim? Sunt intrebari la care incerc sa imi raspund in noptile fara de somn, sau in noptile aburite de mirosul alcoolului. Simt ca esentialul scapa pe undeva pe langa senzatia goala de libertate ce o traim. Suntem liberi, insa facem doar anumite lucruri. E un nou fel de interdictie, insa pe care noi o acceptam. De ce trebuie toti sa purtam hainele ce se asorteaza acelui sezon? De ce trebuie toti sa avem aceleasi gusturi in functie de perioada in care traim? De ce trebuie toti sa traim aceleasi experiente sau sa avem aceleasi orientari sexuale? Ma bat aceste lucruri, si ma dobor cu ele zi de zi. Nu concep o lume plictisitoare. Dumnezeii vostrii pot sa creeze ce vor, dar lumea mea e ce vad eu. E locul unde pace mondiala nu sta in mainile unor oameni influenti, si potentialul isi face aparitita in orice colt de strada.
El are nume diferite. Ba Rai, ba Nirvana, uneori indus de subtante, alteori pura nebunie. Cam aceeasi nebuie de care era banuit si Nichita Stanescu pe vreme regimului. Mai toti o avem. Nebunie indusa de noi insine, deseori, pentru a trece peste lucrurile cu adevarat nebune pe care incercam sa le mascam si de care ne ascundem. Violenta mentala pe care o exercitam si agresiunea pe care o inchipuim pentu a o exercitam in sinele nostru, cu rostul de a-i feri pe altii de ea. Zi de zi, ora de ora, lucruri se aduna. Fie nevroza de azi, lasata in urma pentru maine, fie esecul mascat de zambetul infam. Cam asa se traduce comportamenutul peronajului infirm in lumea de azi. Un "El" ascuns in spatele potentialului, un "Eu" limitat de conditia mea, un "Tu" ce imi semeni din putine motive. Si asa o sa fie viata noastra, ca o comedie neagra, si toti ora sa rada si planga, si or sa uite momentul. Si lumea isi va continua mersul suav si violent, instigand totul la ura si cultura, si facand ce stie ea ma bine. Insa "Momentul" e aproape."
Ce o sa faci daca de maine totul o sa iti fie posibil, dar o sa te saturi de el? Daca de maine te saturi de copilariile tale si de nebuniile tale (chiar si sexual, chiar daca sunt tratate ca un tabu), si o sa vrei simplitatea? Daca o sa realizezi ca religia careia te inchini defapt e doar o cale de scapare si nu e ceva de divinizat decat viata din jurul tau si bucuria altcuiva? Daca defapt Iadul de care toti vorbesc e doar capcana uitarii si a nelinistii ce se ascunde adanc in carcasele goale ale oamenilor far' de viata?
Asta se intreaba orice, la un anumit moment. Daca nu aflam despre Iad, nu ne mai ducem acolo dupa ce murim? Sunt intrebari la care incerc sa imi raspund in noptile fara de somn, sau in noptile aburite de mirosul alcoolului. Simt ca esentialul scapa pe undeva pe langa senzatia goala de libertate ce o traim. Suntem liberi, insa facem doar anumite lucruri. E un nou fel de interdictie, insa pe care noi o acceptam. De ce trebuie toti sa purtam hainele ce se asorteaza acelui sezon? De ce trebuie toti sa avem aceleasi gusturi in functie de perioada in care traim? De ce trebuie toti sa traim aceleasi experiente sau sa avem aceleasi orientari sexuale? Ma bat aceste lucruri, si ma dobor cu ele zi de zi. Nu concep o lume plictisitoare. Dumnezeii vostrii pot sa creeze ce vor, dar lumea mea e ce vad eu. E locul unde pace mondiala nu sta in mainile unor oameni influenti, si potentialul isi face aparitita in orice colt de strada.
El are nume diferite. Ba Rai, ba Nirvana, uneori indus de subtante, alteori pura nebunie. Cam aceeasi nebuie de care era banuit si Nichita Stanescu pe vreme regimului. Mai toti o avem. Nebunie indusa de noi insine, deseori, pentru a trece peste lucrurile cu adevarat nebune pe care incercam sa le mascam si de care ne ascundem. Violenta mentala pe care o exercitam si agresiunea pe care o inchipuim pentu a o exercitam in sinele nostru, cu rostul de a-i feri pe altii de ea. Zi de zi, ora de ora, lucruri se aduna. Fie nevroza de azi, lasata in urma pentru maine, fie esecul mascat de zambetul infam. Cam asa se traduce comportamenutul peronajului infirm in lumea de azi. Un "El" ascuns in spatele potentialului, un "Eu" limitat de conditia mea, un "Tu" ce imi semeni din putine motive. Si asa o sa fie viata noastra, ca o comedie neagra, si toti ora sa rada si planga, si or sa uite momentul. Si lumea isi va continua mersul suav si violent, instigand totul la ura si cultura, si facand ce stie ea ma bine. Insa "Momentul" e aproape."
Comentarii
Trimiteți un comentariu