Oameni.

"   Oameni. Mase de oameni. Necunoscuti, prieteni, rude, amici, toti sunt oameni. Oare ei se pierd in ganduri? Oare ei se pierd cu orele in niste ideii absurde, incercand sa se descopere? Oare ei isi fac griji atunci cand vorbesc cu persoana din interiorul lor? Nu stiu cum e pentru ei, dar mie mi se pare dificil. Si ma roade. Pe zice trece, cate o intrebare neraspunsa face crater in mine, libera sa sape in adancul imaginatiei mele. Oare sunt nebun daca vorbesc cu mine si pun totul intr-o natura prea filozofica? Pana la urma, viata nu e asa de grea pentru unii. Ei pur si simplu o traiesc. Par atat de linistiti. Oare ei se intreaba ce inseamna cu adevarat cuvantul "Om"? Pana la urma, noi ce naiba suntem? Ce m-a apucat, nu stiu, dar de la o perioada gandesc asa. Asa de ciudat, incat nici nu cred ca meritam numele de "Om". Pana la urma, ne-am redus la niste bestii, care se imperecheaza si atat. Pana la urma, asta am fost, nu? Nu de asta suntem aici? L-as intreba pe Dumnezeu, dar acum, ca intre noi fie, cine naiba crede ca o zeitate non-materiala a creat un Univers ce se bate cu teoria infinitul si a universurilor paralele, si pe unde mai pus ca a pus o amarat de planeta in mijlocul lui. Asta e doar un drog pentru mase.
   Crezi ca oamenii de zi cu zi, se intreaba astfel de lucruri? Crezi ca ei vorbesc cu persoana din spatele cortinei? Eu nu cred. Ceea ce rezulta ca eu sunt nebun. Foarte nebun. Sincer sa fiu, admit, poate eu sunt ciudat ca ma gandesc doar la asta, dar restul, chiar putin, nu se intreaba asta? Putin, mai mic decat salariul bugetariul, un procent minuscul, exista? Si daca stam sa ne gandim, daca sunt ca mine, cine stie prin ce colturi stau ascunsi. Dar oamenii de rand? Cei care merg pe strada, se uita la emisiuni ciudate de divertisment, si asculta tot ce e nou, nu ce ii reprezinta. Ei se gandesc la asta? Ei se gandesc ca poate, din natura, persoana umana, trebuie sa aiba minim doua voci care sa comunice intre ele? Culmea, daca stai bine sa te gandesti, e una si aceeasi, care isi raspunde si se intreaba ca si cum ar fi si alta pe langa. Oare, pana la urma, asta ne face oameni. Si revenind, asta e si lucrul care ma ingrijoreaza. Nu toti par a face asta. Nu par a fi persoane care pierd ore gandind la tot felul de ciudatenii. Ma sperie. Ei sau eu? Ei, ca sunt prea linistiti, sau eu, ca ma agit? Poate trece cu varsta, insa la cum observ, in ultima perioada pare ca se intensifica. Pare ca vrea sa ma defineasca ca persoana, sau mai rau. Asta ma face pe zi ce trece sa ma strang in cochilia mea. Ciudata lume si asta, ciudati cei ce traiesc in ea."