Sărată îmi e limba, doamne

Sărată îmi e limba de mi-o lași așa. Sărate îmi sunt zilele aici, de unul singur doamne. Sărate îmi sunt buzele și pașii. Sărate să îmi fie vorbele, doamne, sărat să îmi fie gândul. Sărați să îmi fie pașii, și urmele ce le las fără ele ca să lase alte urme. Sărat e deja nisipul. Sărat e drumul doamne. Sărat e momentul când am plecat doamne, dar dulce o fi momentul când o să ajung. Iartă-mă doamne, că gândesc, și sărată să îmi rămână viața de nu voi purcede drumul. Sărată să îmi fie calea doamne, că dulce o să îmi fie răsplata. Sărat să fie tot deșertul ce îl trec, sărate straie, sărate merinde, sărate gânduri, căci dulce va fi momentul în care voi ajunge. Și dulce îmi e calea ce o urmez. Îndrumare, doamne, îndrumare, ca osânda o car singur. Îndrumare, doamne, și putere, ca nisipul o să îl despart singur. Iertare, doamne, și miluință, că vin la tine fără să vrei, fără să știu. Sărate să îmi fie cuvintele, doamne, de nu o să bat deșerturi și am să trec mări. Sărate să îmi fie toate.

Tot vin doamne, și așteptarea nu face decât să pecetluiască buzele cu rugi. Iertare doamne, că doar acum am timp de tine, și căință doamne, că mă poți ajuta mai mult. De zile tot caut, doamne, și de zile tot îmi dai putere. Amurg peste amurg, răsărit peste răsărit, noapte rece peste căldura ta, doamne. Mă zvârcolesc, doamne, și mă văd ajuns acolo. Iertare, doamne, iertare că gândesc fără să isprăvesc. Putere, doamne, putere și căință, că toți deșerții ii despart cu lama și cu voia ta. Că toate zidurile le urc, și mările le trec. Că tot ce văd în tine stă, și tot ce stă în tine văd. Că mare ești doamne, și cu măreție mă ajuți. Iertare, doamne, iertare.

Ajuta-mă, doamne, ajuta-mă. Ajuta-mă să trec și noaptea asta, doamne, ajuta-mă să princ gloria răsăritului de mâine, că mare iți e numele, și frumoase iți sunt diminețile. Ajuta-mă, doamne, și iartă-mi graba, că soarele-mi arde capul acoperit de rușine, si hainele îmi acoperă corpul copt de vreme. Iertare, doamne, și căință, că doar prin tine eu mă vad. Si iartă-mii doamne și pe oamenii, pe toți pe unde sunt, căci deșertul nu tine țipenie de om, și cine e aici fără voia ta, înafara cuvântului tău e doamne. Iertare pentru ei că nu știu iubirea față de tine, și iertare pentru mine că nu le-am arătat decât iubire pentru mine ca om. Iertare pentru copiii mei, oriunde prin lume or umbla acum, oriunde în lume unde m-or face mândru, și ei la rândul lor mă vor ierta si pe mine. Iertare pentru nevestele mele, ca de fire or greși, dar nu cu rea voința, ca nu toți știu mania ta doamne, dar nici iubirea ta.

Iertare și ajutor, doamne, căci sărată îmi e venirea, și dulce îmi va fi oaza ta, indiferent unde mă vei purta, căci multe drumuri voi urma, de unul singur doamne, fără de cal, de hărți sau frici.

Iertare, doamne, căci sărate îmi sunt rugile, dar dulci gândurile.